Recuperarea activă a pacientului și adoptarea unui stil de viață sănătos pentru prevenirea durerii cronice

Generic vorbind – kinetoterapia este terapia prin mișcare. Mișcarea poate fi fie activă – făcută de pacient, liber sau dintotdeauna fondul oricărui program kinetoterapeutic (profilactic, terapeutic sau de recuperare) și, bineințeles, stă la baza intregii noastre existențe. Caracteristica acestei tehnici este deci mișcarea voluntară, comandată, ce se realizează prin contracție musculară și prin consum energetic. În mișcarea activă voluntară contracția este izotonă, dinamică, mușchiul modificându-și lungimea, capetele de inserție apropiindu-se sau depărtându-se și realizând deplasarea segmentului. Această tehnică este reprezentată de tipul de mișcare fiziologică a segmentului luat în considerare.

Se folosește pentru recuperare medicală și constă, pe lângă efectuarea unor exerciții, într-un ansamblu de tehnici și metode aplicate în funcție de fiecare persoana și afecțiunea pe care o prezintă.
Kinetoterapia face parte din medicina fizică și studiază mecanismele neuromusculare și articulare care îi asigură omului activitățile motrice normale. Are la baza mișcarea efectuată prin programe de recuperare medicală bine structurate, ce au ca scop refacerea unor funcții diminuate.

Principalele obiective ale tratamentului kinetoterapeutic sunt următoarele:

• Relaxarea
• Corectarea posturii și aliniamentului corporal
• Creșterea mobilității articulare
• Creșterea forței musculare
• Creșterea rezistenței musculare
• Creșterea coordonării, controlului și echilibrului
• Corectarea deficitului respirator
• Antrenamentul la efort
• Reeducarea sensibilității

Mobilizarea precoce și reabilitarea post operatorie

Recuperarea medicală este un domeniu de activitate inter - și multidisciplinar, cointeresând diverse specialități medicale, care au legatură cu refacerea sau ameliorarea stării de sănătate a unui individ, în diferite momente ale evenimentului morbid. Recuperarea post-operatorie își propune ca obiectiv primordial reducerea deficitului funcțional, pentru a permite pacientului recâștigarea maximei independențe.

Recuperarea este necesară pentru a preveni instalarea sau permanentizarea deficitului funcțional, precum și pentru a minimaliza consecințele acestuia asupra independenței funcționale și calității vieții. Pentru optimizarea rezultatelor reeducării funcționale este necesară implicarea activă a pacientului și a aparținătorilor acestuia în desfășurarea activității de recuperare post-operatorie.

După orice operație este nevoie de recuperare medicală, fie ca aceasta este pe un timp scurt ca durată, până la vindecarea completă, fie se poate prelungi, iar uneori fiind necesar să se aplice pe toata durata vieții, sau pe toata durata deficitului motor.
Un mijloc terapeutic de bază al recuperării post-operatorii îl reprezintă terapia prin mișcare - kinetoterapia. Kinetoterapia se adresează atât leziunilor minore cât și celor majore, care pot fi soldate cu infirmități definitive și necesită un timp îndelungat de recuperare. Programul de recuperare trebuie să parcurgă în general mai multe etape.

Protocolul de recuperare prin kinetoterapie trebuie început încă dinaintea intervenției chirurgicale chiar cu 1-2 saptamani, astfel realizându-se pregătirea pacientului pentru operație.

Preoperator, kinetoterapia se va adresa mobilității articulare și forței musculare. Această etapă, va cuprinde atât și educarea pacientului, în sensul instruirii acestuia cu privire la acțiunile sale permise cât și cele nepermise. Kinetoterapeutul va explica pacientului exercițiile admise cât și cele pe care nu are voie să le facă, precum și riscurile la care se poate supune. Recuperarea nu va interesa doar segmentul operat ci se va adresa întregului aparat locomotor.
Aproape după orice operație este nevoie de repaus articular, fie că este vorba de o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. În această etapă interesul pentru mobilizarea precoce este foarte mare. Spre exemplu, după o operație a șoldului, în perioada de imobilizare la pat, mobilizarea precoce previne apariția escarelor de decubit, a redorii articulare și a hipotoniei și hipotrofiei musculare. Se efectuează contracții musculare izometrice, contracții izodinamice, contracții izometrice și izodinamice rezistive în grupele musculare distale ale segmentului operat.
Pe perioada recuperării funcționale, tonifierea musculară se continuă prin exerciții izometrice, izodinamice rezistive, analitic și global, până când forța de contracție a mușchilor ajunge la valori normale. Concomitent, se lucrează pentru creșterea amplitudinii mișcărilor articulare, deoarece imobilizarea prelungită, în unele situații, face inevitabilă instalarea redorii sau chiar a unor poziții vicioase.

Stil de viață sănătos

Stilul de Viață Sănătos este compus în principal din:

• Odihnă (somnul), odihna activă și managementul stresului (managementul energiei)
• Alimentația sănătoasă și hidratare
• Munca și mișcarea
• Educația
• Natura - Factorii naturali
• Odihna: 7-9 ore pe zi - cine doarme mai puțin sau mai mult își scurtează viața.
• Odihna prin somn, cel mai sănătos somn este noaptea între ora 22:00 - 23:00 până la 6:00 - 7:00 dimineața
• Odihna poate să fie și activă. Odihna activă sau să faci ceva ce te destinde, ce te relaxează, să faci ce-ți place în viață: dans, înot, muncă plăcută intensă, mișcare, exercițiu fizic sau sport intens, cititul unei cărți, ascultarea muzicii, plimbarea cu prietenii prin parc (prin natura), etc.

Alimentația sănătoasă: mai puțină mâncare animală, proteină, grăsime animală (lapte, brânză, carne, ouă și derivate din acestea) și mai multă mâncare vegetală cum recomandă din ce în ce mai mulți doctori nutriționiști.

Hidratarea: 6-10 pahare de apă pe zi, de preferat minim 7-8 pahare (2 litri) de apă pe zi (apă și NU: cafea, băuturi dulci sau acidulate, sucurile de pe piață, de preferat apă plată sau chiar de la robinet – cine își permite poate pune un filtru pe bază de cărbune).

Muncă și mișcarea: Munca (de preferat intensă) 8 ore pe zi. Mișcarea intensă în urma căreia să se transpire (mai ales pentru cei care au muncă sedentară, muncă de birou, etc.) minim 1 h pe zi sau lucrul în gospodărie, exerciții fizice, sportul, chiar urcatul scărilor și mersul pe jos minim 30-45 minute pe zi este sănătos.
Activități fizice și controlul greutății.

Managementul stresului (managementul energiei): Să luăm viața așa cum este cu bune și mai puțin bune să nu lăsăm necazurile, stresul să ne doboare altfel sistemul imunitar va scădea, și la un om cu sistemul imunitar scăzut vor apărea iminent boli, afecțiuni grave și chiar fatale: obezitate, cancer, diabet, boli cardiovasculare (BCV), atac vascular cerebral

Informații referitoare la diagnosticul și mijloacele moderne de terapie a durerii şi în educarea pacienţilor pentru a evita condiţiile generatoare de durere  

În cadrul Grupului Medical Phoenix: Craiova, Slatina și Tg Jiu abordăm durerea cronică în cadrul unei echipe multidisciplinare. Terapia durerii este o specialitate complementară într-o echipă medicală complexă şi trebuie să trateze pacientul cu compasiune şi cu înţelegerea întregului istoric patologic. Abordarea sistematică a cauzelor posibile şi eliminarea lor prin procedee diagnostic poate duce la aflarea cauzei şi la un tratament absolut de succes pentru pacient. Fiecare pacient, în urma unui consult, va fi îndrumat către specialitatea medicală care poate trata cel mai bine durerea având ca urmare îmbunătățirea calității vieții.

Durerea cronică sau persistentă este durerea care durează mai mult de 3 – 6 luni, este continuă sau recurentă, având o durată și intensitate suficient de mari pentru a afecta starea de bine a pacientului, nivelul de funcționare și calitatea vieții.

Simptomele durerii cronice includ:

• durerea de intensitate medie până la severă, care nu cedează;
• durerea care este resimțită sub formă de înțepături, arsură, presiune, furnicături;
• disconfort, rigiditate.

Durerea cronică este adesea însoțită de: oboseală, insomnie, renunțarea la anumite activități, necesar de odihnă crescut, modificări ale dispoziției (teamă, depresie, iritabilitate, anxietate, stres) și dizabilitate.

Managementul eficient al durerii nu se rezumă pur și simplu la prescrierea unui tratament analgezic. Tratamentul durerii ar trebui să ia în considerare și simptomele asociate durerii. Din păcate, mulți pacienți consideră că tratamentul farmacologic este cea mai bună soluție pentru rezolvarea problemelor de sănătate. Această concepție greșită trebuie înlocuită cu ideea că pacientul trebuie să participe activ pentru redobândirea stării de sănătate. Rezultatele, în cazul oricărui tratament, nu ar trebui să fie cuantificate numai în ameliorarea durerii, ci și într-o îmbunătațire a calitatii vietii.

Tratamentul nonfarmacologic ar trebui să fie primul pas în managementul durerii cronice. Îndepărtarea fricii, încurajarea pacientului să se descurce singur, folosirea măsurilor adaptative și orientarea atenției către simptomele asociate durerii sunt la fel de importante ca abordarea specifică a durerii.

Electroterapia transcutanată este reprezentată de: TENS (cea mai comună formă de electroterapie, în care stimulul electric este aplicat pe suprafața pielii) și de curentul interferențial, care penetreză în profunzime.

Activitatea fizică în aproape orice formă este esențială la toți pacienții cu afecțiuni musculo-scheletale. Exercițiul fizic are multe efecte benefice atât asupra stării fizice, cât și asupra stării psihice la pacienții cu durere cronică. Activarea mecanismelor descendente inhibitoare este considerată a fi mecanismul de acțiune pentru ameliorarea durerii pentru multe din aceste tratamente. Scopul principal este păstrarea pacienților cu durere cronică activi fizic cât mai mult timp posibil. Inactivitatea este dăunătoare, în ciuda ameliorării temporare a simptomelor.

Exercițiul terapeutic poate fi clasificat în:

• exerciții de mișcare;
• exerciții de întindere;
• exerciții de creștere a forței musculare;
• exerciții condiționat cardiovasculare.
• antrenamentul funcțional

Durerea cronică poate limita chiar și cele mai simple activitățile zilnice. Activitatea funcțională este la fel de importantă ca și efectuarea unui program de exerciții fizice zilnic. Ridicarea, transportul, împingerea, tragerea, îndoirea, dexteritatea digitală și manipularea sunt toate exemple de mișcări funcționale care sunt folosite zilnic. Activitățile de agrement sunt incluse în această categorie. Capacitatea de a efectua un nivel mai ridicat activități de agrement servește mai multe scopuri: socializarea, utilizarea în mod activ a timpului și crearea unei stari de bine.

Tratamentul farmacologic

Tratamentul farmacologic are ca principiu utilizarea medicamentelor în doza cea mai mică și pentru cel mai scurt timp posibil, pentru a reduce efectele secundare. Cuprinde în principal medicamente din clasa antiinflamatoarelor nesteroidiene și a antialgicelor.

• acetaminofenul rămâne analgezicul cel mai frecvent utilizat pentru gestionarea durerilor musculo-scheletale, deși se pare că pacienții preferă antiinflamatoarele nonsteroidiene (AINS). Acetaminofenul, în combinație cu alți agenți, cum ar fi codeina sau tramadolul, poate determina un risc cumulat pentru supradozarea acetaminofenului atunci când pacienții continuă să utilizeze suplimentar aceste medicamente contrar recomandărilor.
• antiinflamatoarele nonsteroidiene tradiționale și cele de ultimă generație au jucat un rol important în managementul durerii, mai ales în combaterea inflamației. Acești agenți sunt însă recunoscuți acum pentru faptul că se asociază cu efecte adverse grave asupra tractului gastro-intestinal, rinichilor, ficatului și sistemului cardiovascular. În prezent, orice utilizare a acestora se face cu recomandarea de a fi administrate doze minime și timp cat mai scurt
• medicamente opioide oferă cea mai bună analgezie pentru aproape orice durere, dar utilizarea lor este limitată de efectele secundare imediate, precum și în ceea ce privește siguranța pe termen lung.
• medicamentele adjuvante pot fi definite ca agenți a căror funcție principală nu este ameliorarea durerii, ci modificarea percepției durerii de către pacient. Deși au fost utilizate inițial în managementul durerii neuropatice, s-a dovedit ulterior că ar avea un efect în fibromialgie, acest lucru crescând interesul în utilizarea lor în alte afecțiuni musculo-scheletale dureroase. Cele două clase de medicamente care au fost cel mai studiate pentru efectele analgezice sunt antidepresivele și anticonvulsivantele.
• tratarea deficitului de vitamina D

Studii recente arată că un deficit de vitamina D poate contribui la durerile cronice. Vitamina D este vitală pentru absorbția fixarea calciului în oase și îmbunătățirea forței musculare.

Pentru a avea o viata lunga si fara boli, alaturi de o dieta sanatoasa trebuie sa faci si sport. Mai exact, orice tip de activitate fizica. Gasește câteva exerciții sau sporturi care te atrag și practică-le constant. Încearcă să faci sport de două ori pe săptămână sau mergi pe jos cât de des poți.